ISUSE, NU PLEC NICIODATĂ...

Isuse, nu plec niciodată
În altă parte, la alţi regi
Mi-ai transformat fiinţa toată,
Mi-ai arătat divine legi.

Când mi-ai privit nesiguranţa
(‘Nainte de-a păşi în doi)
Mi-ai ridicat pe culmi speranţa
Şi-ai pus în mine duhuri noi.

Şi-atunci, în zi de cercetare
Ţi-am dat angajament solemn
Să nu mai intru-n nepăsare,
Să nu-Ţi mai dau un trai nedemn.

Pornind, apoi, pe-ngusta cale
M-ai introdus în taine noi
Mi-ai spus ce-i dragoste, ce-i jale
Şi cum să cânt chiar în nevoi.

De când m-ai scos din atmosfera
Acelui trai lipsit de sens
Pe prim plan nu e cariera
Ci-un sentiment divin, intens.

În tot lăuntrul fiinţei mele
Îţi simt prezenţa, eşti real
Când sunt poverile mai grele
M-ajuţi să urc în vârf de deal.

Cum să mă duc în alte spaţii
Unde m-ar arde-un jar încins?
Doar Tu mă-mbraci în revelaţii
Şi-n hotărâri de neînvins.

Când slăbiciunea mă doboară
La cine s-apelez să-mi dea
Puteri să-nving starea precară?
Doar Tu mă poţi învigora.

O, Mire făr-asemănare
Rămân cu Tine orice-r fi!
În mine calm adânc răsare
Chiar de-ar veni intemperii,

Căci îmi ridici moralul iute
Oricât aş fi de abătut
Când nu e nimeni să m-ajute
Tu intervii ca la-nceput.

gc/ 16 August, 2011